DULCEÁG, -Ă, dulcegi, -ge, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) Cam dulce, ușor îndulcit. ♦ Fără gust; searbăd, fad. ◊ Fig. Versuri dulcege. 2. Fig. (Despre manifestările oamenilor) Care vrea să pară prietenos; mieros. – Dulce + suf. -eag. Vezi definitia »

năglág s.n. (reg.) pământ galben. Vezi definitia »

BALTAG, Cezar (1939-1997, n. Mălinești, Basarabia), scriitor român. Poezie a devenirii și inițierii, construită prin absorbirea și retrăirea marilor simboluri și mituri universale și pe o experiență de cunoaștere și soteriologie creștină („Răsfrîngeri”, „Madona din dud”, „Unicorn în oglindă”, „Dialog la mal”, „Euridice și umbra”). Eseuri; traduceri din Mircea Eliade și C.G. Jung. Vezi definitia »

vălmășág s. n., pl. vălmășáguri Vezi definitia »

șomoiág (-iégi), s. m. – 1. Mănunchi de paie. – 2. Smoc, ghemotoc. – Var. șumuiag, șumuiog, șomoiog, șomuiog, șumoiog, șumuiac, șumuioc etc.; șomoldoc, șomîltoc, șomultoc, șomoltoc etc. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. csomó (Tiktin; Candrea; Scriban), sau din mag. csormolya, cf. ciormoiag (Gáldi, Dict., 97) sau din mag. szóma „paie” (Cihac, II, 528). Mai probabil e vorba de o creație expresivă, după cum o demonstreză corespondența cu șomîc și tratamentul var. – Der. șomoiegi și var., vb. (a freca, a șterge cu nu pumn de paie); înșomoltoci, vb. (Mold., a înfofoli). Vezi definitia »