curbán, curbáne, s.n. (înv.) .1 jertfă, sacrificiu, ofrandă religioasă. 2. (fig.) ospăț, banchet. 3. animalul sacrificat la ospăț. Vezi definitia »

HULIGÁN s. m. cel care comite acte de huliganism. (< rus. huligan) Vezi definitia »

BALÁN¹ s. m. Mic crustaceu fixat pe rocile litorale sau pe cochilii. (< fr. balane, lat. balanus) Vezi definitia »

PERMIÁN s.n. (Geol.) Ultima perioadă (sistem) a paleozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -mi-an. / < fr. permien, cf. Perm – regiune din vestul munților Ural]. Vezi definitia »

troián (-iéne), s. n. – 1. Dig de protecție săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greșit împăratului Traian. – 2. Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. – 3. Grămadă, morman, teanc. – 4. (Olt.) Potecă într-o fîneață. – 5. (Olt.) Urma saniei pe zăpadă. Sl. trojanŭ (Cihac, II, 423; Șeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), cf. sb. trojan. Der. directă din lat. Trāĭānus (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 218) nu este posibilă fonetic. Apare în doc. din sec. XV. Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare rom.; și că numele său s-ar fi perpetuat în sl. în legătură cu această construcție defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiție fără temei și cu siguranță tîrzie. – Der. tro(i)eni, vb. (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă). Vezi definitia »