FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.; peior.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. Vezi definitia »

STRĂMIÓR, -OÁRĂ, strămiori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Oaie sau berbec cam de trei ani. [Pr.: -mi-or] – Din stră- + mior. Vezi definitia »

TERMISTÓR s.n. (Fiz.) Rezistor a cărui rezistență electrică variază odată cu temperatura. [< fr. thermistor]. Vezi definitia »

VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. Vezi definitia »

LOCȘÓR, locșoare, s. n. Diminutiv al lui loc. [Var.: locușór s. n.] – Loc + suf. -ușor. Vezi definitia »