HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie. Vezi definitia »

ADDUBITÁȚIE s.f. Dubitație. [< lat. addubitatio]. Vezi definitia »

BRONHOSCOPÍE, bronhoscopii, s. f. Examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. – Din fr. bronchoscopie. Vezi definitia »

ORĂȘENÍE, orășenii, s. f. (Rar) Orășenism. – Orășean + suf. -ie. Vezi definitia »

OICONIMÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de așezări omenești. [Pron. oi-, gen. -iei. / cf. gr. oikos – casă, onoma – nume]. Vezi definitia »