DUMÍNICĂ, duminici, s. f. Ultima zi a săptămânii, folosită de obicei ca zi de repaus legal. ◊ Loc. adj. De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate (mai) bună. ♦ (Adverbial) În prima duminică următoare zilei în care ne aflăm; (art.) în fiecare duminică. [Var.: dumínecă s. f.] – Lat. [dies]dominica. Vezi definitia »

MELANHIDRÓZĂ s.f. Sudoare de culoare închisă; bromhidroză. [< fr. mélanidrose, cf. gr. melas – negru, hidros – sudoare]. Vezi definitia »

CARÚNCULĂ s.f. Mică formație anatomică, proeminentă, colorată de obicei în roșu; nodul. [< fr. caroncule, engl. caruncula, cf. lat. caruncula – bucățică de carne]. Vezi definitia »

ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”. Vezi definitia »

MÂRÂITÚRĂ, mârâituri, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură. Vezi definitia »