chiotoáre (chiotóri), s. f. – 1. Colț al unei clădiri, format din împreunarea a doi pereți. – 2. Stîlp, piatră de hotar. – 3. Articulație. – 4. Colț al acoperișului. – 5. Laț, nod. – 6. Butonieră. – 7. Cîrlig de copcă. – 8. Legătură, legătoare. – 9. Încheietoare, ansamblu de două piese care deschid și închid o carte legată. – Var. cheutoare, (Banat) cheptoare. Lat. *clautoria, în loc de clāvātoria. – Der. descheptura, vb. (Banat, a desface, a descheia) (Pușcariu, Dacor., IV, 706; DAR). Var. (Pușcariu 716); pare a reprezenta o pronunțare *clab(a)toria. Vezi definitia »

CAPITONÁRE, capitonări, s. f. Acțiunea de a capitona; capitonaj. – V. capitona. Vezi definitia »

IDEÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a idea. [Pr.: -de-a-] – V. idea. Vezi definitia »

REINFECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reinfecta și rezultatul ei; reinfecție. [< reinfecta]. Vezi definitia »

ȚÍNERE, țineri, s. f. Acțiunea de a (se) ține și rezultatul ei. ◊ Ținere de minte = memorie. – V. ține. Vezi definitia »