RĂSTOÁCĂ, răstoace, s. f. Loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă. ♦ Braț al unui râu abătut din matca lui și secat pentru a putea prinde pește. – Din sl. *rastokŭ. Vezi definitia »

păscălaríță, păscălaríțe, s.f. (reg.) ciocârlie. Vezi definitia »

ARTÉRĂ s. f. 1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe și țesuturi. 2. magistrală de circulație. 3. conductă hidraulică magistrală. 4. linie electrică de alimentare principală a unei rețele de distribuție. (< fr. artère) Vezi definitia »

MEMBRÁNĂ, membrane, s. f. 1. Nume dat țesuturilor animale sau vegetale, subțiri și suple, foarte diferite ca structură, care căptușesc, îmbracă, leagă, susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe; piele subțire; pieliță. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, care învelește și limitează celula animală și cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subțire flexibil, care prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind întrebuințat la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție. 3. Corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane. Vezi definitia »

furcătúră s.f. (reg.) bifurcarea unui șir de munți. Vezi definitia »