VOALÚRĂ s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. (Av.) Curbura suprafeței unei parașute deschise; (p. ext.) pânza parașutei. [Pron. vo-a-. / < fr. voilure]. Vezi definitia »

DÁRĂ conj. v. dar¹. Vezi definitia »

politrícă s.f. 1. (înv. și reg.) varietate de mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri; jabghie. 2. (reg.) plantă erbacee medicinală, cu tulpina dreaptă, cu frunze alungite și flori verzui; paracherniță. Vezi definitia »

MEGAȘTIÍNȚĂ s.f. (Liv.) Teorie generală a cercetării științifice. [Et. incertă]. Vezi definitia »

tríșcă (-ște), s. f. – Fluier, tilincă. – Var. strișcă. Creație expresivă, cf. tilincă, tilișcă, și paralelismul cu flișcă, frișcă. Legătura cu sl. trŭsti „trestie” sau sl. trĕštiti „a suna” (Tiktin) este îndoielnică. – Der. trișcar, s. m. (persoană care cîntă din trișcă); trulișcă, s. f. (Trans., fluier). Vezi definitia »