PICĂTÚRĂ, picături, s. f. 1. Părticică sferică desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc.; pic¹, strop; p. ext. cantitate mică dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picături = din când în când, câteodată; p. ext. în timpul liber, pe apucate. Picătură cu picătură = puțin câte puțin, încetul cu încetul; până la epuizare. ◊ Expr. A semăna (cu cineva) ca două picături (de apă) = a avea exact aceeași înfățișare cu altă persoană, a fi leit. Până la ultima picătură de sânge = până la moarte, până la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neînsemnată din ceva; fărâmă. 2. (La pl.) Substanță medicamentoasă lichidă care se administrează bolnavului sub formă de picături (1). – Pica¹ + suf. -ătură. Vezi definitia »

PARATIROIDÍTĂ s. f. inflamație a glandelor paratiroide. (< fr. parathyroïdite) Vezi definitia »

ZOOTÉHNICĂ s.f. Zootehnie. [g.-d. art. zootéhnicii] (cf. engl. zootechnics, germ. Zootechnik) Vezi definitia »

LASÉTĂ s.f. Cordon croșetat îngust, drept sau rotund, din care se fac dantele. ♦ Obiect de decorație interioară lucrat cu acest cordon. [< fr. lacet]. Vezi definitia »

izbáș(ă), izbáși, s.m. (reg., înv.) secretarul Curții și al marelui Divan, însărcinat cu grija corespondenței. Vezi definitia »