căzâlbáș, căzâlbáși, s.m. (înv.) persan. Vezi definitia »

meiúș s.m. (reg.) mătură. Vezi definitia »

scorborăș, scorborășuri, s.n. (reg.) adânc. Vezi definitia »

PURCELÚȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel; purceluș. – Purcel + suf. -uș. Vezi definitia »

oácheș (oácheșe), adj. – 1. (Oaie) cu părul din jurul ochilor mai închis decît pe restul trupului. – 2. Brunet. – Mr. oacliș. Din ochi cu suf. -eș, cf. frunteș, coarneș, gureș (Pușcariu 1217; Tiktin; Candrea). În Banat, Olt. și Munt. (ALR, II, 5). S-a încercat să se explice acest cuvînt prin bg. *vakleš (Pascu, II, 183) sau vaklŭ „brunet” (Scriban); sau printr-o rădăcină oc- care ar însemna „brunet”, cf. oacăr (Pascu, Beiträge, 35). Der. ocheșică, s. f. (brunețică; oaie brumărie); ocheșea, s. f. (plantă, Tageles patula). Din rom. trebuie să provină mag. basika (Drăganu, Dacor., VII, 199), slov. vakeša, pol. bakieska. Vezi definitia »