CRÓȘĂ s. f. (muz.) notă în valoare de o optime, cu coada terminată printr-un semn în formă de cârlig. (< fr. croche) Vezi definitia »

BALÉSTRĂ s. f. 1. balistă. 2. salt, fandare la scrimă. (< it. balestra) Vezi definitia »

ROTOTÉCĂ s. f. catalog cu fișe aplicate pe plăci situate într-o tobă rotativă, care pot fi consultate fără a fi scoase. (< fr. rotothèque) Vezi definitia »

TORPÍLĂ, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. 2. Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal și ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ieșit din uz; în compusul) Om-torpilă = torpilă (1) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille. Vezi definitia »

GÁIȚĂ¹, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica. Vezi definitia »