CONGREGÁȚIE s.f. 1. Reuniune de călugări și călugărițe catolice aparținând aceluiași ordin religios. 2. Adunare de prelați însărcinată de papă cu examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 3. Departament în organizarea centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință a sinoadelor generale; (p. ext.) adunare religioasă. [Gen. -iei, var. congregațiune s.f. / cf. fr. congrégation, it. congregazione, lat. congregatio – reunire]. Vezi definitia »

DIPLAZÍE s. f. (bot.) despicare în două a unui organ axial. (< fr. diplasie) Vezi definitia »

DRĂGĂLĂȘÍE, drăgălășii, s. f. (Rar) Drăgălășenie. – Drăgălaș + suf. -ie. Vezi definitia »

EUTEXÍE s.f. Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât cea a altui amestec făcut în alte proporții. [Gen. -iei. / < fr. eutexie, cf. gr. eu – bine, tekein – a topi]. Vezi definitia »

COMBINÁȚIE s. f. 1. reunire, îmbinare, combinare. 2. substanță formată din două sau mai multe elemente chimice. 3. (fam.) aranjament, plan; calcul. ( Vezi definitia »