MANIERÍSM s.n. 1. Afectare; superficialitate. 2. (Med.) Comportament gestual afectat la unii schizofrenici. 3. (Arte) Procedeu formalist de realizare a unei opere literare sau artistice prin folosirea afectată și insistentă a unor mijloace de expresie create de un altul sau de artist însuși. 4. Curent artistic apărut în Italia în sec. XVI, care reprezintă în pictură o artă ce se adresează unei minorități cultivate. [Pron. -ni-e-. / cf. fr. maniérisme, it. manierismo]. Vezi definitia »

FEUDALÍSM s.n. Orânduire social-economică, situată între sclavagism și capitalism, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea feudalului asupra mijloacelor de producție și proprietatea parțială a acestuia asupra țăranilor iobagi. [Pron. fe-u-. / cf. it. feudalismo, fr. féodalisme]. Vezi definitia »

PERSPECTIVÍSM s.n. Concepție filozofică potrivit căreia cunoașterea depinde de punctul de vedere personal, de perspectiva celui care cunoaște. [< fr. perspectivisme, germ. Perspektivismus]. Vezi definitia »

FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice. 2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. [< fr. ferromagnétisme]. Vezi definitia »

ERGOTÍSM¹ s. n. (Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme. Vezi definitia »