CLEUÁSM s.n. (Lit.) Figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat sau că altcineva este vinovat. [< fr. cléuasme, cf. gr. kleuasmos]. Vezi definitia »

NEOLOGÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt nou împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. [< fr. néologisme, cf. gr. neos – nou, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

REPUBLICANÍSM s. n. concepție care susține republica ca formă de guvernământ; atitudine, activitate în favoarea republicii. (< fr. républicanisme) Vezi definitia »

NEOJUNIMÍSM s. n. Școală estetică existentă între cele două războaie mondiale care reactualizează principiile junimiste. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimism. Vezi definitia »

CONFIGURAȚIONÍSM s.n. Concepție în psihologia structuralistă potrivit căreia în învățarea citirii și scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism. [Pron. -ți-o-. / cf. it. configurazionismo]. Vezi definitia »