CROITORÍE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie. Vezi definitia »

-TELÍE elem. „mamelă, mamelon”. (< fr. -thélie, cf. gr. thele) Vezi definitia »

HẤRȘIE, hârșii, s. f. (Reg.) Blană (neagră) de miel, cu lâna creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănesc hainele. [Var.: hắrșie s. f.] – Cf. magh. hasker, haskártya „piele de pe burtă”. Vezi definitia »

DISOLÚȚIE, disoluții, s. f. (Franțuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution. Vezi definitia »

-ÍE/-IÚNE s. f. „stare”, „calitate”. (< fr. -ion) Vezi definitia »