ACUMBÉNT adj. (Bot.; despre un organ) Culcat. [< lat. accumbens < accumbere = a se culca]. Vezi definitia »

cimént s. n. – Material de construcție în formă de pulbere fină. It. cimento. Sec. XIX. – Der. cimenta, vb. Vezi definitia »

LITIGÁNT, -Ă, litiganți, -te, adj. (În expr.) Parte litigantă = fiecare dintre părțile care se află în litigiu, în fața unui organ de jurisdicție. – Fr. litigant. Vezi definitia »

MONT s.n. (Geol.) Formă de relief din jurasic, reprezentată printr-o culme muntoasă care se suprapune unui anticlinal. [< fr. mont, cf. lat. mons – munte]. Vezi definitia »

VĂRSĂMÂ'NT s. n. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ◊ plată a unei sume de bani; suma de bani plătită. (după fr. versement) Vezi definitia »