HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

VELĂRÍE¹, velării, s. f. 1. Meseria velarului². 2. Atelier în care se confecționează vele și obiecte din pânză de vele. – Velar² + suf. -ie. Vezi definitia »

REMASTICÁȚIE s.f. Operație efectuată de rumegătoare în timpul rumegării. [După fr. remasticage]. Vezi definitia »

POLISOMATÍE s. f. prezența celulelor diploide și poliploide într-un țesut sau organ. (< fr. polysomatie) Vezi definitia »

ATRIOMEGALÍE s. f. dilatare patologică a unui auricul al inimii. (< fr. atriomégalie) Vezi definitia »