EMASCULÁȚIE s. f. emasculare, castrare. ◊ impotență; slăbiciune. (< fr. émasculation) Vezi definitia »

ABLEPSÍE, ablepsii, s. f. (Med.) Cecitate. – Din fr. ablépsie. Vezi definitia »

ȚIPÉNIE s. f. (În construcții negative) Ființă omenească, om; ființă, vietate. Țipa¹ + suf. -enie. Vezi definitia »

DIFTERÍE, difterii, s. f. Boală contagioasă acută produsă de bacili, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate în respirație și la înghițirea alimentelor, prin febră etc.; anghină difterică. – Din fr. diphtérie. Vezi definitia »

EUSEMÍE s.f. (Med.) Totalitatea simptoamelor favorabile în evoluția unei boli. [Pron. e-u-, gen. -iei. / < fr. eusémie, cf. gr. eu – bine, sema – semn]. Vezi definitia »