Definita cuvantului guelfi
GUELFI s.m.pl. (Ist.) 1. Partizani ai unei fracțiuni politice a nobilimii de la Florența, care susțineau în sec. XIII candidatura unui principe din casa de Bavaria la tronul Imperiului Roman contra partidei casei Hohenstaufen. 2. Partizani ai politicii teocratice a papei, împotriva intereselor partidei favorabile împăratului în Italia sec. XII-XV. [Sg. guelf, var. ghelfi s.m.pl. / < it. guelfo, cf. Guelfo al IV-lea – duce al Bavariei, capul familiei Welf].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu guelfi
bîrfí (bîrfésc, bîrfít), vb. – 1. A vorbi de rău, a denigra. – 2. A flecări, a îndruga verzi și uscate. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 192), bazată pe consonanța blf, mlf, care trebuie să sugereze ideea de obiect flasc (bolfă, boarfe), sau de a amesteca în mod confuz (molfăi). Este evidentă relația expresivă a lui bîrfi cu boarfe; pentru corelația „gură” și „cîrpă”, cf. fleancă, fleoarță, bleancă. Numai ca o curiozitate trebuie să amintim că Crețu 309 consideră bîrfi ca rezultat al lui brăfi, *brăfni, metateză a lui fabulari. Der. bîrfaș, s. m. (flecar, palavragiu); bîrfeală, s. f. (bîrfă); bîrfelnic, adj. (înv., bîrfitor); bîrfitor, adj. (care bîrfește); bîrfitură, s. f. (bîrfă); boarfe, s. f. pl. (cîrpe, haine, avut); borfăi, vb. (a murdări rufele; a fura, a șterpeli); borfaș, s. m. (pungaș, hoț); borfărie, s. f. (haine); burfă, (var. burfan) s. f. (stomac al animalelor); burfănos, adj. (burtos); burfăi, vb. (a iscodi). Cf. borț. Vezi definitia »
cartofi (folosit mai ales in zona Bihorului) Vezi definitia »
a fi (toți) o apă și un pământ expr. (peior. – d. oameni) a fi (toți) la fel de răi / de meschini etc. Vezi definitia »
SCIFI-/SCIFO- elem. „cupă, pâlnie”. (< fr. scyphi-, scypho-, cf. lat. scyphus, gr. skyphos) Vezi definitia »
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă. Vezi definitia »