CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală. [Pr.: -țu-ie] – Cetate + suf. -uie. Vezi definitia »

SINAFÍE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și îl începe pe celălalt. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia. Vezi definitia »

LUSTRÁȚIE, lustráții, s.f. 1. (Ant.) Ceremonie de purificare a unei persoane, a unui câmp etc. 2. (Rel.) Rit de purificare. (din fr. lustration, lat. lustratio) Vezi definitia »

TURCOLOGÍE s.f. Studiul limbii și al culturii turcești. [Gen. -iei. / cf. germ. Turkologie, it. turcologia]. Vezi definitia »

AGONOTESÍE s.f. Președinția întrecerilor atletice la vechii greci. [Pl. -ii, gen. -iei. / < gr. agonothesia]. Vezi definitia »