prefectínă, prefectíne, s.f. (înv.) soția prefectului; prefectoriță. Vezi definitia »

OOPLÁSMĂ s. f. citoplasma oosferei sau a oului; ovoplasmă. (< fr. ooplasme) Vezi definitia »

veácă (véci), s. f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sită. – 2. Cingătoare. – 3. Bordură, chenar, margine. – 4. Formă, tipar. Sl. (rus.) vĕko „vas din scoarță” (Candrea). În Olt. și Trans. – Der. veșcă, s. f. (cerc, inel), din sl. vĕčko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. véska „ladă”; văcălie (var. vășcălie), s. f. (cerc, cingătoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veacă cu suf. -lie, și var. contaminată cu veșcă. Bășcălie, s. f. (glumă de prost gust) ar putea fi același cuvînt. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iască”. Vezi definitia »

AEROAMBULÁNȚĂ s. f. Vehicul aerian special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi. [în DOOM 2] Vezi definitia »

ODALÍSCĂ s.f. Sclavă care făcea serviciu în haremul unui sultan; (p. ext.) cadână. [Pl. -ce. / < fr. odalisque, cf. tc. odalik]. Vezi definitia »