íie (-íi), s. f. – 1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chișiță. – Var. ie. Mr. ile. Lat. ῑlia (Pușcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260; DAR), cf. alb. ijë, v. fr. illes. Pentru semantism cf. sensurile sp. empeine. Cuvînt rar, aproape uitat, fără îndoială din rațiuni de omonimie. Vezi definitia »

SUFLERÍE s. f. totalitatea tuburilor unei orgi. ♦ ~ aerodinamică = tunel amenajat pentru studiul forțelor aerodinamice. (< fr. soufflerie) Vezi definitia »

POZOLOGÍE s.f. v. posologie. Vezi definitia »

PRESTIDIGITÁȚIE s.f. Arta de a face scamatorii prin mișcări foarte îndemânatice și rapide ale mâinilor; scamatorie. [Gen. -iei, var. prestidigitațiune s.f. / < fr. prestidigitation, cf. it. presti-digiti – iuțeală de mână]. Vezi definitia »

PARAZITEMÍE, parazitemii, s. f. (Med.) Prezență patologică a unor paraziți în sânge. – Din fr. parasitémie, engl. parasit(a)emia. Vezi definitia »