CONTÉNT, -Ă, contenți, -te, adj. (Latinism) Mulțumit, satisfăcut. – Din lat. contentus. Vezi definitia »

ACCÉNT s.n. 1. Intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt, pusă în evidență prin mărirea intensității vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensă a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indică accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limbă sau un dialect. 3. Intonație afectivă, mlădiere specială a tonului, a vocii. 4. (Fig.) Importanță. [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. accentus, cf. fr. accent]. Vezi definitia »

LINIAMÉNT s.n. (Rar) 1. Linie. 2. Prima schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. [Pron. -ni-a-, pl. -te, -turi. / cf. fr. linéament]. Vezi definitia »

FÓRINT, forinți, s. m. Monedă divizionară care circulă în Ungaria. – Din magh. forint. Vezi definitia »

SUBZISTÉNT, -Ă, subzistenți, -te, adj. (Livr.) Care subzistă, care se menține, care rămâne. – După fr. subsistant. Vezi definitia »