RÁGILĂ, ragile, s. f. 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Var.: (reg.) rághilă s. f.] – Cf. germ. Raffel. Vezi definitia »

podúșcă¹, podúști, s.f. (înv. și reg.) 1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații; șanț cu apă pentru irigații. 2. galerie subterană, tunel. 3. pod mic, podeț peste un râu. Vezi definitia »

ENTEROCOLÍTĂ, enterocolite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a intestinului subțire și a celui gros, provocată de germeni patogeni. – Din fr. entérocolite. Vezi definitia »

páclă, pácle, s.f. (reg.) 1. pachet (de tutun, de țigări, de bumbac). 2. (la pl.) chibrituri. Vezi definitia »

MAMÓRNIȚĂ, mamornițe, s. f. Femeie grasă, mare, greoaie, leneșă. – Cf. baborniță. Vezi definitia »