GONÁDĂ s.f. (Biol.) Glandă genitală care produce celulele reproducătoare. [< fr. gonade, cf. gr. gone – sămânță]. Vezi definitia »

UȘÚȚĂ, ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. – Ușă + suf. -uță. Vezi definitia »

SURDÍNĂ s. f. amortizor de zgomot. ◊ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensității și modificarea timbrului sunetelor. ♦ în ~ = fără zgomot. (< fr. sourdine) Vezi definitia »

ciobácă (-ắci), s. f. – Luntre scobită dintr-un trunchi de copac. Mag. csobák, rut. čobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeași rădăcină (sl. čbanĭ) mag. csobány, de unde rom. cioban, s. n. „vas de lemn”, și sb. čobanija, de unde rom. ciobănie, s. f. (Trans., vas de lemn), pronunțat ciobăñe. Cf. ciovei. Vezi definitia »

ARÍSTĂ s. f. formație alungită, țepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la graminee. (< lat. arista) Vezi definitia »