TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos]. Vezi definitia »

OCTOSILÁBIC, -Ă adj. Cu opt silabe. [< fr. octosyllabique, cf. gr. okto – opt, syllabe – silabă]. Vezi definitia »

PARACLÍNIC, -Ă adj. în afara clinicii. (< para¹- + clinic) Vezi definitia »

ETNOPEDAGÓGIC, -Ă, etnopedagogici, -ce, adj. De etnopedagogie, – Din etnopedagogie. Vezi definitia »

SINSEMÁNTIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care nu are sens de noțiune. (< germ. synsemantisch) Vezi definitia »