GLOSOPTÓZĂ s.f. (Med.) Ptoză a limbii către faringe. [< fr. glossoptôse, cf. gr. glossa – limbă, ptosis – cădere]. Vezi definitia »

nárvă¹, nárve, s.f. (reg.) bârnă lungă și groasă, cioplită în patru muchii și folosită la construcția podurilor. Vezi definitia »

AEROMORFÓZĂ s. f. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acțiunea factorilor atmosferici. (< fr. aéromorphose) Vezi definitia »

CONVERGÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a converge. ♦ teoria ~ței = teorie burgheză care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială. 2. proprietate a unui fascicul de radiații de a-și micșora secțiunea, concentrându-se într-un singur punct. ◊ însușire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente. 3. (mat.) proprietate a unui șir și a unei serii de a fi convergente. 4. (biol.) apariție, în cursul evoluției, a unor caractere structurale sau funcționale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleași condiții de viață. (< fr. convergence) Vezi definitia »

PLANÉZĂ s.f. (Geol.) Platou de bazalt, triunghiular, situat între două văi înguste și adânci de pe povârnișurile conurilor vulcanice. [< fr. planèze]. Vezi definitia »