mângălitór, mângălitoáre, s.n. (reg.) bucată de lemn dreptunghiulară, în șanțuri, pentru spălat rufe; măngălău. Vezi definitia »

CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) astupat. 6. (În expr.) Apă chioară = a) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban. – Din tc. kör. Vezi definitia »

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Fr. approbateur (lat. lit. approbator). Vezi definitia »

VARIATÓR, variatoare, s. n. Mecanism sau dispozitiv schimbător de viteză cu variație continuă, care permite transmiterea mișcării de la un arbore motor la arborele principal al unei mașini. [Pr.: -ri-a-] – Din rus. variator [skorosti], fr. variateur [de vitesse]. Vezi definitia »

ZĂDĂRÂTÓR, -OÁRE, zădărâtóri, -oáre, adj. Iritant, agasant, enervant. (din zădărî + suf. -tor; cf. ijderi) Vezi definitia »