INSTÁNȚĂ s.f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiției; autoritate judecătorească. ◊ În ultimă instanță = până la urmă. [Cf. fr. instance, it. istanza, lat. instantia < in – în, stare – a sta]. Vezi definitia »

páscă (prăjitură, pâine nedospită) s. f., g.-d. art. páscăi Vezi definitia »

SÉCTĂ, secte, s. f. Comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepții unei doctrine (filozofice sau politice). – Din fr. secte, lat. secta. Vezi definitia »

GLOÁBĂ, gloabe, s. f. 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa. Vezi definitia »

GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. Vezi definitia »