șoșót, șoșóte, s.n. (reg.) 1. sunet ușor, produs de curgerea liniștită a apei; șopot, susur, murmur. 2. șușoteală. 3. cleveteală. 4. zvon. 5. (reg.; în loc. vb.) a lua în șoșote = a cicăli (pe cineva). Vezi definitia »

atót- Dat. (înv.) al adj. pron. tot. Intră ca element de compunere într-o serie de termeni care indică atribute ale lui Dumnezeu, ale naturii sau ale altor entelehii; numai în mod umoristic se poate aplica persoanelor. Corespunde lat. omni-, sp. todo-. Cel de al doilea element poate fi puternic, răbdător, știutor, văzător etc. Vezi definitia »

hoșbót, hoșbóturi, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vase (de diferite feluri). Vezi definitia »

AXOLÓT, axoloți, s. m. Larvă a unei specii de amblistomă, care se înmulțește în stadiul larvar. – Din fr. axolotl. Vezi definitia »

ANTIDÓT, antidoturi, s. n. (Adesea fig.) Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi aflate în organism. – Fr. antidote (lat. lit. antidotum). Vezi definitia »