ENTEROTÓM s. n. instrument chirurgical folosit în enterotomie. (< fr. entérotome) Vezi definitia »

TELÓM s.m. (Bot.) Parte tânără a unei plante; mlădiță, vlăstar. [Cf. fr. télôme, germ. Telom]. Vezi definitia »

GLOMANGIÓM s. n. tumoare glomică. (< fr. glomangiome) Vezi definitia »

GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma) Vezi definitia »

TRINÓM s.n. Expresie algebrică formată din trei termeni. [Pl. -oame. / < fr. trinôme, cf. gr. tri – cu trei, nomos – parte]. Vezi definitia »