ciríc (-curi), s. n. – Sfert, parte, bucată. Tc. çerek (Șeineanu, II, 133; Popescu-Ciocănel 22), cf. bg. çirek, sb. çerek. Vezi definitia »

DIAGNÓSTIC s.n. 1. Determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă; diagnoză. ♦ (Fig.) Previziune, ipoteză trasă din anumite semne. 2. (Cib.) Metodă de depistare și eventual de corijare fie a erorilor într-un program, fie efectul slăbiciunilor în circuitul unui ordinator. [Pl. -ce, -curi. / < fr. diagnostic, cf. gr. diagnostikos – care cunoaște]. Vezi definitia »

VENÉRIC, -Ă, venerici, -ce, adj. (Despre boli) Care se răspândește prin contact sexual; care afectează organele genitale; venerian. – Din germ. venerisch. Vezi definitia »

DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos) Vezi definitia »

NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Ne- + statornic. Vezi definitia »