BICARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, rezultată prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal. ◊ Bicarbonat de sodiu = sare albă solubilă în apă, întrebuințată la prepararea prafului de copt și în farmacie. [< fr. bicarbonate]. Vezi definitia »

ESTROPIÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Schilod, mutilat, schilodit; (p. ext.) neputincios, slab, infirm. [Pron. -pi-at. / cf. fr. estropié]. Vezi definitia »

HIDRÁT s.m. Compus chimic anorganic care conține molecule de apă. ◊ Hidrați de carbon = compuși organici formați din carbon, hidrogen și oxigen, care servesc în corpul animalelor ca sursă de energie; zaharuri. [Cf. fr. hydrate]. Vezi definitia »

PLUMBÁT, plumbați, s. m. Sare a acidului oxigenat de plumb. – Din germ. Plumbat. Vezi definitia »

ÎMPOPONÁT, -Ă, împoponați, -te, adj. (Rar) Împopoțonat. – Din împopona (rar întrebuințat). Vezi definitia »