TRANSHUMÁNȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării hranei pentru animale. – Din fr. transhumance. Vezi definitia »

ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din fr. armure. Vezi definitia »

șíță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar). Vezi definitia »

ANGÓLĂ s.f. Floare trandafirie din taigaua deșertului Gobi. [Et. incertă]. Vezi definitia »

NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a năduși (1) nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală. Vezi definitia »