SIRÉNĂ, sirene, s. f. I. 1. Aparat (acționat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate și cu care se dau semnale în fabrici, în navigație etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevăzut cu mai multe găuri, prin care trece un curent de aer și care servește la determinarea înălțimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (În mitologia greacă) Ființă fabuloasă, cu aspect de femeie, cu picioare și aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de pește, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducătoare. – Din fr. sirène, it. sirena, lat. siren, -enis. Vezi definitia »

TRINITROGLICERÍNĂ s.f. Substanță lichidă obținută prin nitrarea glicerinei, un exploziv puternic. [Cf. fr. trinitroglycérine]. Vezi definitia »

poácină, poácine, s.f. (reg.) papuc de lână; cipic. Vezi definitia »

FAUNÍSTICĂ s.f. Știință care studiază fauna. [< germ. Faunistik]. Vezi definitia »

COTIERĂ (pl. COTIRE) 1. apărătoare de coate (pentru sportivi care se pot lovi la coate) 2. Mânecă medicinală, elastică pentru zona cotului, având diametru mai mic astfel încât se exercite presiuni usoare asupra zone. Vezi definitia »