CONȚÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțín, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține]. Vezi definitia »

ATRIȚIÚNE s. f. îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. ◊ uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele. (< fr. attrition) Vezi definitia »

ALEGAȚIÚNE s. f. v. alegație. Vezi definitia »

DEDUCȚIÚNE s. f. v. deducție. Vezi definitia »

STRATIFICAȚIÚNE s.f. v. stratificație. Vezi definitia »