ȘTIOLDÍC, știoldicuri, s. n. Prăjină cu care se împinge o luntre. ♦ Prăjină cu care se stârnesc peștii de pe fundul apei spre plase. Vezi definitia »

TOPONÍMIC, -Ă, toponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține toponimiei, privitor la toponimie, de toponimie. 2. S. n. Nume propriu de oraș, de stat, de apă, de munte etc.; toponim. – Din fr. toponymique. Vezi definitia »

ASIÁTIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Asia; asiat. 2. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient. (< fr. asiatique, lat. asiaticus) Vezi definitia »

DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus. Vezi definitia »

MIDRIÁTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă midriaza. [< fr. mydriatique]. Vezi definitia »