UROBILINOGÉN, urobilinogene, s. n. Compus organic format în intestin prin reducerea bilirubinei, reabsorbit apoi numai în parte prin peretele intestinal și redat ficatului. – Din fr. urobilinogène. Vezi definitia »

SLOVÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovenia. ◊ (s.f.) limbă slavă meridională vorbită de sloveni. (< fr. slovène) Vezi definitia »

Termen american introdus în psihologia socială prin care se desemnează orice deformare, orice perturbare a anchetelor – în orice moment al desfășurării lor – care poate, în final, să anuleze valoarea rezultatelor anchetei. Vezi definitia »

EOCÉN s.n. Epoca (seria) mijlocie a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. e-o-. / < fr. eocène, cf. gr. eos – auroră, kainos – recent]. Vezi definitia »

Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz. Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »