REDHIBIȚIÚNE s.f. v. redibiție. Vezi definitia »

OBLIGAȚIÚNE s. f. elem. obligație (3). Vezi definitia »

EXPROMISIÚNE s. f. substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission) Vezi definitia »

INJONCȚIÚNE s.f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. injonction]. Vezi definitia »

a pune (pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. Vezi definitia »