POANSONÁ vb. tr. 1. a perfora prin ștanțare. 2. a marca cu poansonul (2). (< fr. poinșonner) Vezi definitia »

ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună. Vezi definitia »

COORDINÁ vb. I. v. coordona. Vezi definitia »

ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. ~ (din sl. drąčiti = a perturba, sudrąčiti = a îmblânzi + suf. expresiv -ina, ca și în clăti(na), tâmpi(na), etc.) Vezi definitia »

DEZBENZINÁ vb. tr. a degazolina. (< dez- + benzină) Vezi definitia »