DESCURAJÁRE, descurajări, s. f. Faptul de a (se) descuraja; p. ext. starea celui care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare. – V. descuraja. Vezi definitia »

DECUPÁRE s.f. Acțiunea de a decupa; decupaj; decupat. ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect potrivit unei anumite forme. ♦ Tăiere a foilor de furnir dintr-un buștean. [< decupa]. Vezi definitia »

RATIFICÁRE s. f. 1. (jur.) act prin care organul competent al unui stat declară că își însușește un tratat semnat de reprezentantul său cu un alt stat sau cu mai multe state. ♦ instrument de ~ = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. 2. aprobare a unui act săvârșit de un alt organ. (< ratifica) Vezi definitia »

RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare. Vezi definitia »

ALFABETIZÁRE s. f. Acțiunea de a alfabetiza; instruirea analfabeților; combatere a analfabetismului. – V. alfabetiza. Vezi definitia »