Definita cuvantului puricat
PURICÁT, puricaturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) purica; puricătură. – V. purica.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu puricat
COCÂRJÁT, -Ă, cocârjați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Îndoit, adus de spate; gârbovit. 2. (Despre nas sau cioc) Coroiat, încovoiat. [Var.: cocârjít, -ă adj.] – V. cocârja. Vezi definitia »
ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt]. Vezi definitia »
RIDICÁT2, -Ă, ridicați, -te, adj. 1. (Despre învelitori, capace) Dat la o parte, înlăturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau într-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte, mai ales despre mâneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat în picioare; Fig. însănătoșit, înzdrăvenit. 2. Care stă drept, în poziție verticală, îndreptat în sus. ♦ Înalt. 3. Fig. (Despre prețuri) Care depășește plafonul normal, obișnuit; mărit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ◊ Ton ridicat = ton răstit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni și felul lor de viață) Cu un nivel înalt, superior; înaintat. [Var.: (înv.) aridicát, -ă adj.] – V. ridica. Vezi definitia »
PROBANDÁT s.n. (Bis.) Perioadă de probă la care sunt supuși aspiranții la anumite ordine de călugări (catolici). [Pl. -te. / < it. probandato]. Vezi definitia »
AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a mutilat singură. [Pr.: a-u-] – V. automutila. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z