păcát (păcáte), s. n. – 1. Abatere de la norma religioasă sau de la morală. – 2. Nenorocire care pedepsește păcatul. – 3. Slăbiciune, patimă, defect. – Mr., megl. picat, istr. pecǫt. Lat. peccatum (Pușcariu 1234; Candrea-Dens., 1296; REW 6323), cf. it. peccato, prov., cat. pecat, fr. péché, sp., port. pecado. – Der. păcătos, adj. (cu păcate; nenorocit; rău, inutil, bun de nimic); păcătoși, vb. refl. (a decădea, a se ticăloși); păcătoșie, s. f. (viciu, ticăloșie); păcătui, vb. (a face păcate, a greși). Vezi definitia »

PLACÁT, -Ă adj. 1. Acoperit cu un strat de alt material. 2. (Sport; despre un jucător de rugbi) Oprit să pătrundă spre poarta adversă. [< placa]. Vezi definitia »

AȘTEPTÁT s. n. Faptul de a aștepta. – V. aștepta. Vezi definitia »

BISEXUÁT, -Ă, bisexuați, -te, adj. (Despre flori) Care are și organele masculine și pe cele feminine. ♦ (Despre plante) Care are pe aceeași tulpină organele de reproducere ale ambelor sexe. [Pr.: -xu-at] – După fr. bissexué. Vezi definitia »

ÎNJUGÁT¹ s. n. Înjugare. – V. înjuga. Vezi definitia »