strúdiniță, strúdinițe, s.f. (pop.) inflamare a mucoasei cavității bucale; stomatită. Vezi definitia »

RÂȘNICIOÁRĂ, râșnicioare, s. f. Diminutiv al lui râșniță. – Râșniță + suf. -ioară. Vezi definitia »

TRĂSÚRĂ, trăsuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ◊ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelația Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feței; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuță de unire. – Tras + suf. -ură. Vezi definitia »

STOVAÍNĂ s.f. Ester folosit pentru anestezii locale. [Pron. -va-i-. / < fr. stovaïne]. Vezi definitia »

HEMOTOXÍNĂ, hemotoxine, s. f. (Med.) Substanță care exercită o acțiune nocivă asupra globulelor roșii. – Din fr. hémotoxine. Vezi definitia »