CONDRÍTĂ s.f. Inflamație a unui cartilaj. [< fr. chondrite]. Vezi definitia »

protipendádă (-de), s. f. – Marea aristocrație, clasa privilegiată. – Var. protipenda. Ngr. τῆς πρώτης πεντάδος „primul din cinci”, pentru că vechea aristocrație se împărțea în cinci clase (Tiktin). – Der. protipendat, s. m. (boier de rangul întîi). Vezi definitia »

obleágă (-égi), s. f. – Țarină, țelină, pîrloagă. – Var. obleag. Sl. oblegati „a se culca”, din lešti, lega, cf. obloji (Cihac, II, 220; Conev 68). Vezi definitia »

DRÓPICĂ s. f. (Med.; pop.) Hidropizie. – Din ngr. drópikas (= idrópikus). Vezi definitia »

TERÁSĂ s.f. 1. Construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), folosită pentru odihnă etc. ♦ Platformă (care ține loc de acoperiș plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul cursului unui râu, al malurilor mării etc. ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. [< fr. terrasse]. Vezi definitia »