RIST s. n. Căpută (2.) ◊ (Mai ales în expr.) A trage (în minge), a șuta, a lovi (mingea) etc. cu ristul. (cf. germ. Rist = partea de deasupra labei piciorului < v. germ. de sus *rist < *wrist; cf. engl. wrist = încheietura mâinii < germanic. *wrihsti- < indoeurop. *urikst- = centru de rotație < din răd. *uer- = a învârti, a azvârli) [et. WDW] Vezi definitia »

SPOROCÍST s. m. 1. stadiu larvar în evoluția unor trematode. 2. veziculă care produce spori unisexuați. (< fr. sporocyste) Vezi definitia »

FRACȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la fracționism. // s.m. și f. Adept al fracționismului. [< fr. fractionniste]. Vezi definitia »

POST s.n. 1. Funcție, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate. 2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operații. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii. 3. Instalație cuprinzând aparatele necesare pentru executarea anumitor operații tehnice. 4. Categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto]. Vezi definitia »

PARTICULARÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al particularismului. (< fr. particulariste) Vezi definitia »