FLOROGLUCÍNĂ s.f. Substanță chimică, derivat al benzenului, cristalină, albă, solubilă în alcool și eter, folosită ca developator fotografic și în industria coloranților. [< fr. phloroglucine]. Vezi definitia »

SPLINÚȚĂ, splinuțe, s. f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță. Vezi definitia »

leșcovátă s.f. (în expr.) piatră leșcovată = piatră de preț, lucitoare. Vezi definitia »

URBANÍSTICĂ s.f. Știința și arta care se ocupă cu construcția, amenajarea și estetica orașelor; urbanism (1). [Gen. -cii. / cf. it. urbanistica]. Vezi definitia »

COCHÍLĂ s. f. v. cochilie. Vezi definitia »