ȘERPÁȘ, șerpași, s. m. Persoană aparținând unor triburi din Nepal, nordul Indiei, etc., care însoțește expedițiile din Himalaia și care cară poverile. – Din fr., engl. sherpa. Vezi definitia »

TÂRẤȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș. Vezi definitia »

SATÂRÁȘ, satârași, s. m. (Înv.) Soldat din garda domnească înarmat cu satâr (2). – Din satâr + suf. -aș. Vezi definitia »

ploíș s.n. (reg.) ploaie mare, intensă. Vezi definitia »

FĂGĂDÁȘ, făgădașuri, s. n. (Maghiarism) Promisiune, făgăduială; (concr.) lucru făgăduit. – Magh. fogadás. Vezi definitia »