CÍNTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție. – Din fr. cintre. Vezi definitia »

MẤNDRU, -Ă, mândri, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de”). Mulțumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii; demn. 2. Care are încredere exagerată în calitățile proprii; orgolios, îngâmfat, trufaș. 3. (Pop.) Frumos, falnic, măreț. II. S. m. și f. (Pop.) Persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; drag, iubit. – Din sl. mondrŭ „înțelept”. Vezi definitia »

PLASTOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. 2. aparat pentru determinarea calității glutenului umed. (< fr. plastomètre) Vezi definitia »

SONOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru studierea coardelor vibrante și determinarea frecvenței unui sunet. 2. aparat pentru măsurarea nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o anumită sursă. (< fr. sonomètre) Vezi definitia »

PRIZOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea începutului și sfârșitului prizei unui ciment. (< fr. prisomètre) Vezi definitia »