BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În orânduirea feudală) Organizație de castă a meseriașilor din aceeași branșă, care avea scopul să împiedice concurența dintre ei și să le păzească drepturile economice și politice împotriva exploatării feudalilor și negustorilor; o dată cu dezvoltarea modului de producție capitalist, ea se transformă într-o organizație închisă a meșterilor care exploatează calfele și ucenicii. ♦ (Înv.) Categorie socială sau profesională. Piară breasla boierească! (BOLLIAC). 2. Meserie, profesiune; funcție, slujbă. De breasla lui, ciubotar (ȘEZ.). 3. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași și din diferite categorii ale burgheziei. – Slav (v. sl. bratĩstvo). Vezi definitia »

BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță. – Comp. sb. bura. Vezi definitia »

SERVOFRẤNĂ, servofrâne, s. f. Aparat de frânare care înlocuiește energia musculară necesară pentru frânare. – Servo- + frână (după fr. servofrein). Vezi definitia »

MEXICANÍSTICĂ s. f. studiul limbii și culturii mexicane. (< germ. Mexicanistik) Vezi definitia »

ANTIPARTÍCULĂ s.f. Particulă elementară având proprietăți opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice. [< fr. antiparticule]. Vezi definitia »